duminică, 12 septembrie 2010
Monografie Orevita Mare
E greu de aratat data de cand exista Orevita, pentru ca lipsesc datele pe care s-ar putea intemeia descrierea istoricului ei, insa se poate arata legenda satului, asa cum satenii au transmis-o unii altora din timpurile cele mai vechi:
“ Se povesteste, ca, in vechime, o familie mare, nu i se cunoaste numele, avea numai un singur copil si locuia intr-o casa asezata in dealul “Spanzurati” (acest deal este la vest de Orevita). Acest copil a fost pus de cineva, nu se stie cine, ca atata mosie cat va ocoli intr-o zi calare pe un cal sa fie a lui. Copilul acesta a ocolit intreaga mosie Orevita, care a fost una din cele mai mari mosii ale tarii. Ea se intinde intre comunele: Poroina Mare, Broscari(Livezile), Rogova, Viasu, Valeni, Corlatel, Padina-Mare, Padina-Mica si Iablanita.
Intr-o zi, copilul aceste a iesit calare pe acel cal spre a-si vedea mosia si calul fiind manat prea iute s-a infierbantat si n-a fost posibil a-l mai oprii. Copilul nemaiputand da directie calului, l-a lasat in voia lui, care dupa multe ocoliri a ajuns la casa din dealul “Spanzurati” si intrand cu iuteala pe poarta, copilul s-a lovit cu capul de stalpul portii si-a ramas mort pe loc. Mama copilului, care acum ramasese singura, caci mai inainte ii murise si sotul, intristata peste masura, a luat toate lucrurile ce le avea, le-a pus intr-un cazan pe care l-a ingropat in beciul casei.
A pus foc casei si a plecat spre rasarit. Cand a ajuns in dealul Nistorelu s-a uitat inapoi si vazand casa arzand, a blestemat asa:” Aici sa fie picior de rai si bici de foc”. Blestemul acesta se crede ca aduce rau oamenilor din localitate bazandu-se pe aceasta:
“ Orice familie care le inceput a mers bine, a trebuit sa sfarseasca cu saracia”.
Numita femeie, dupa blestemul facut, a mers tot spre rasarit si cand a ajuns in Bucuresti a daruit mosia Orevita, care dupa moartea fiului sau ii ramasese ei, Sfintei Mitropolii.
Mitropolia, o data intrata in posesia mosiei, a trimis calugari pentru administrarea ei. Primii calugari veniti in localitate au baut vin si ametindu-se, caci bausera prea mult, au zis: “O… rea vita”, facand aluzie la vita de vie, care produsese un vin asa de tare. Cu timpul din aceste cuvinte ale calugarului s-a lepadat litera “ a “ si s-a facut un singur cuvant: “Orevita”.
Numele acesta s-a dat mosiei si localitatii Orevita. Asupra numelui de Orevita nu se stie précis daca localitatea il are de la calugari cum spune legenda, insa se crede ca numele de Orevita s-a dat cu mult mai inainte de 1666, data zidirii Mitropoliei.
Vechea asezare mehedinteana, Orevita, este asezata in sud-vestul judetului Mehedinti, fiind in general o regiune de campie ingemanata cu dealuri al caror soluri a fost din vechime bun pentru agricultura, in principal pentru cultivarea vitei de vie. In timpul lui Radu Stefan purta numele de Orehovita si dispunea de mosii intinse, locuitorii ei platind domniei dari diferite.
Fiind strabatuta de la est la vest de raul Orevita care se varsa in Blahnita, Orevita se invecineaza prin limitele sale teritoriale cu localitatile: Poroina Mare, Iablanita, Traian, Fantanele Negre si Padina Mare.
Astazi Orevita apartine centrului administrative Vanju Mare si se afla la 5 km distanta de acesta.
Relieful Oreviei este format din dealuri ce nu depasesc 30-90m altitudine: in parte de est se afla dealul Nistorelului, Boceni, in vest se afla dealul Spanzurati, iar in nord si sud se afla dealul Cerbanu, respectiv Porcaretu, acestea fiind doar cateva.
Orevita este situata intr-o zona geologica cu formatiuni neomogene ce au in general o structura monodinamica. Solul este un leos cuaternal in general, favorabil pentru cultura vitei de vie si a pomilor fructiferi.
Clima: Data fiind pozitia sa, iernile sunt blande cu precipitatii multe produse in special sub forma de lapovita si ninsoare. Verile sunt in general calduroase cu temperature ce depasesc 30 grade., Orevita aflandu-se intr-o zona a judetului i care data fiind influenta maselor de aer cald de origine mediteraneana in unele veri au loc fenomene de uscaciune si seceta ceea ce demonstreaza o patrundere intense a aerului continental din partea de est, nord-est. Din observatii locale rezulta ca variatia zilelor cu cer acoperit se inscrie la limita generala a judetului nedepasind 151, in schimb durata de stralucire anuala a soarelui depaseste cu mult media anuala a judetului de 2200 ore.
Regimul precipitatiilor este determinat in general de pozitia pe care o are Orevita la limita influentei submediteranene si a celei continentale, ceea ce determina un echilibru de precipitatii cu maxime la sfarsitul primaverii si toamna in luna noiembrie. Iarna precipitatiile iau forma ninsorilor obisnuite combinate cu ploi marunte si lungi. Vara cad ploi scurte la diferente mai lungi ceea ce determina existenta unor ani secetosi.
Vegetatia: Este caracteristica silvostepa reprezentata de palcuri de padure cu specii de stejar.
Fauna:Este restransa si este reprezentata mai ales de pasari ca: ciocanitoarea, pitigoiul, iar dintre reptile se remarca sarpele de alun si sarpele de padure.
Nevertebratele sunt reprezentate prin melci, fluturi, omida paroasa.
In zonele cultivate exista popandaul, harciogul, iepurele, grauri, ciocarlia, prigoria. Prin interventia omului in zonele impadurite a aparut caprioara, potarnichea si fazanul. Ca o amprenta a influentei climei mediteraneene si baltice se intalnesc broaste testoase de uscat.
Obiceiuri: se intalnesc obiceiuri legate de viata omului, nastere, casatorie, moarte.
Exista obiceiuri legate de sarbatori religioase. De exemplu de Craciun in ziua de ajun copii isi fac colinzi din bete de salcie pe care sunt linii in forma de spirala, negre si albe, cu care pleaca pe la casele oamenilor si canta colinzi batand cu aceste bete in podeaua camerei.
La Anul Nou copiii merg cu Plugusorul seara, cand stelele apar pe cer. Un alt obicei este nedeea care se sarbatoreste la 23 aprilie cand este “ Sfantul Gheorghe”.
Orevita se gaseste pe harta Valahiei facuta de Constantin Cantacuzino intre anii 1633-1663, deci aceasta exista mai inainte si de aceasta data. Orevita este asezata pe locul unui sat al colonistilor romani, numele nu i se cunoaste, nici data cand romanii au locuit aici.
“ Se povesteste, ca, in vechime, o familie mare, nu i se cunoaste numele, avea numai un singur copil si locuia intr-o casa asezata in dealul “Spanzurati” (acest deal este la vest de Orevita). Acest copil a fost pus de cineva, nu se stie cine, ca atata mosie cat va ocoli intr-o zi calare pe un cal sa fie a lui. Copilul acesta a ocolit intreaga mosie Orevita, care a fost una din cele mai mari mosii ale tarii. Ea se intinde intre comunele: Poroina Mare, Broscari(Livezile), Rogova, Viasu, Valeni, Corlatel, Padina-Mare, Padina-Mica si Iablanita.
Intr-o zi, copilul aceste a iesit calare pe acel cal spre a-si vedea mosia si calul fiind manat prea iute s-a infierbantat si n-a fost posibil a-l mai oprii. Copilul nemaiputand da directie calului, l-a lasat in voia lui, care dupa multe ocoliri a ajuns la casa din dealul “Spanzurati” si intrand cu iuteala pe poarta, copilul s-a lovit cu capul de stalpul portii si-a ramas mort pe loc. Mama copilului, care acum ramasese singura, caci mai inainte ii murise si sotul, intristata peste masura, a luat toate lucrurile ce le avea, le-a pus intr-un cazan pe care l-a ingropat in beciul casei.
A pus foc casei si a plecat spre rasarit. Cand a ajuns in dealul Nistorelu s-a uitat inapoi si vazand casa arzand, a blestemat asa:” Aici sa fie picior de rai si bici de foc”. Blestemul acesta se crede ca aduce rau oamenilor din localitate bazandu-se pe aceasta:
“ Orice familie care le inceput a mers bine, a trebuit sa sfarseasca cu saracia”.
Numita femeie, dupa blestemul facut, a mers tot spre rasarit si cand a ajuns in Bucuresti a daruit mosia Orevita, care dupa moartea fiului sau ii ramasese ei, Sfintei Mitropolii.
Mitropolia, o data intrata in posesia mosiei, a trimis calugari pentru administrarea ei. Primii calugari veniti in localitate au baut vin si ametindu-se, caci bausera prea mult, au zis: “O… rea vita”, facand aluzie la vita de vie, care produsese un vin asa de tare. Cu timpul din aceste cuvinte ale calugarului s-a lepadat litera “ a “ si s-a facut un singur cuvant: “Orevita”.
Numele acesta s-a dat mosiei si localitatii Orevita. Asupra numelui de Orevita nu se stie précis daca localitatea il are de la calugari cum spune legenda, insa se crede ca numele de Orevita s-a dat cu mult mai inainte de 1666, data zidirii Mitropoliei.
Vechea asezare mehedinteana, Orevita, este asezata in sud-vestul judetului Mehedinti, fiind in general o regiune de campie ingemanata cu dealuri al caror soluri a fost din vechime bun pentru agricultura, in principal pentru cultivarea vitei de vie. In timpul lui Radu Stefan purta numele de Orehovita si dispunea de mosii intinse, locuitorii ei platind domniei dari diferite.
Fiind strabatuta de la est la vest de raul Orevita care se varsa in Blahnita, Orevita se invecineaza prin limitele sale teritoriale cu localitatile: Poroina Mare, Iablanita, Traian, Fantanele Negre si Padina Mare.
Astazi Orevita apartine centrului administrative Vanju Mare si se afla la 5 km distanta de acesta.
Relieful Oreviei este format din dealuri ce nu depasesc 30-90m altitudine: in parte de est se afla dealul Nistorelului, Boceni, in vest se afla dealul Spanzurati, iar in nord si sud se afla dealul Cerbanu, respectiv Porcaretu, acestea fiind doar cateva.
Orevita este situata intr-o zona geologica cu formatiuni neomogene ce au in general o structura monodinamica. Solul este un leos cuaternal in general, favorabil pentru cultura vitei de vie si a pomilor fructiferi.
Clima: Data fiind pozitia sa, iernile sunt blande cu precipitatii multe produse in special sub forma de lapovita si ninsoare. Verile sunt in general calduroase cu temperature ce depasesc 30 grade., Orevita aflandu-se intr-o zona a judetului i care data fiind influenta maselor de aer cald de origine mediteraneana in unele veri au loc fenomene de uscaciune si seceta ceea ce demonstreaza o patrundere intense a aerului continental din partea de est, nord-est. Din observatii locale rezulta ca variatia zilelor cu cer acoperit se inscrie la limita generala a judetului nedepasind 151, in schimb durata de stralucire anuala a soarelui depaseste cu mult media anuala a judetului de 2200 ore.
Regimul precipitatiilor este determinat in general de pozitia pe care o are Orevita la limita influentei submediteranene si a celei continentale, ceea ce determina un echilibru de precipitatii cu maxime la sfarsitul primaverii si toamna in luna noiembrie. Iarna precipitatiile iau forma ninsorilor obisnuite combinate cu ploi marunte si lungi. Vara cad ploi scurte la diferente mai lungi ceea ce determina existenta unor ani secetosi.
Vegetatia: Este caracteristica silvostepa reprezentata de palcuri de padure cu specii de stejar.
Fauna:Este restransa si este reprezentata mai ales de pasari ca: ciocanitoarea, pitigoiul, iar dintre reptile se remarca sarpele de alun si sarpele de padure.
Nevertebratele sunt reprezentate prin melci, fluturi, omida paroasa.
In zonele cultivate exista popandaul, harciogul, iepurele, grauri, ciocarlia, prigoria. Prin interventia omului in zonele impadurite a aparut caprioara, potarnichea si fazanul. Ca o amprenta a influentei climei mediteraneene si baltice se intalnesc broaste testoase de uscat.
Obiceiuri: se intalnesc obiceiuri legate de viata omului, nastere, casatorie, moarte.
Exista obiceiuri legate de sarbatori religioase. De exemplu de Craciun in ziua de ajun copii isi fac colinzi din bete de salcie pe care sunt linii in forma de spirala, negre si albe, cu care pleaca pe la casele oamenilor si canta colinzi batand cu aceste bete in podeaua camerei.
La Anul Nou copiii merg cu Plugusorul seara, cand stelele apar pe cer. Un alt obicei este nedeea care se sarbatoreste la 23 aprilie cand este “ Sfantul Gheorghe”.
Orevita se gaseste pe harta Valahiei facuta de Constantin Cantacuzino intre anii 1633-1663, deci aceasta exista mai inainte si de aceasta data. Orevita este asezata pe locul unui sat al colonistilor romani, numele nu i se cunoaste, nici data cand romanii au locuit aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)